Te pregatesti de nunta si trebuie sa fii la curent cu obiceiuri si traditii specifice acestui eveniment important din viata.
Stresul parca nu se mai sfarseste…. Iata o invitatie de a te relaxa si de a privi in trecutul tinerilor din Grecia Antica pentru a afla ce semnificatie avea casatoria in acele vremuri.
Viata de familie incepea la 14, respectiv 20 de ani
In acea perioada, viata de familie incepea de la o varsta timpurie, mai ales pentru fete, care se maritau pe la 14 ani. Ele nu se mai puteau bucura de copilarie, de adolescenta, pentru a-si intemeia propria familie. In schimb barbatii se casatoreau de obicei dupa varsta de 20 de ani, de regula cand terminau stagiul militar.
Parintii tinerilor erau cei care hotarau casatoria. Acest aspect inca se mai practica si azi in anumite familii traditionale din unele zone din lume.
Pentru grecii antici, dragostea nu era atat de importanta pentru stabilirea unei relatii. Ei considerau ca scopul esential al unei casatorii era procreatia.
Baietii urmasi erau preferati in detrimentul fetelor pentru ca ii ajutau pe tati in gospodarie, dar si pentru ca erau responsabili de continuitatea cultului familial al stramosilor.
Prin casatorie femeia iesea de sub tutela tatalui si sotul devenea reprezentantul ei legal. Un lucru esential in cadrul casatoriei fiind si zestrea care ii era oferita sotului. Care desi foarte rar in cazul unui divort avea sa-i fie inapoiata femeii.
“Legalizarea” casatoriei
Casatoria era simpla, presupunea un ritual in care tinerii isi dadeau mana si consimtamantul, in prezenta familiei si a martorilor. Insa nu se realiza vreun contract scris, asa cum avem noi astazi certificatul de casatorie.
De obicei, casatoriile se tineau iarna si in perioadele cu luna plina. Grecii tineau cont de superstitii, considerand ca iarna era anotimpul favorabil pentru a procrea. Iar luna plina aducea noroc si prevestea o casnicie fericita.
In ceea ce priveste ceremonialul nuntii, exista acelasi obicei ca si acum de a decora casele in spirit de sarbatoare. Doar ca atunci se foloseau frunze de laur si maslin, ambele plante fiind pretuite de greci.
Inainte de ziua nuntii, viitoarea sotie petrecea timp cu mama si surorile ei si oferea drept ofrande zeilor protectori ai casatoriei, hainele si jucariile de cand era copila.
In ziua nuntii, mireasa avea parte de o baie speciala, de curatire, cu apa pe care o aducea cu alai de femei dintr-o fantana sacra.
Dupa ce se incheia aceasta baie ritualica, mireasa se imbraca in aceeasi camera in care se imbaiase. Voalul reprezenta un accesoriu important al vestimentatiei miresei, semnificand virginitatea si putea fi indepartat doar cand mireasa era inmanata mirelui.
Este de remarcat faptul ca acest accesoriu in care are o valoare simbolica si in zilele noastre. Pentru multe dintre femei, care aleg sa poarte in ziua nuntii voaluri deosebite, mai scurte, mai lungi sau doar voalete.
Voalul urmand sa fie dat jos aproape de finalul nuntii, cand ii este pus pe cap unei domnisoare, iar mireasa il inlocuie cu un batic sau o esarfa. Moment care marcheaza trecerea de la statutul de domnisoara la femeie maritata.
Muzica si lautarii
Reintorcandu-ne la petrecerea din Grecia antica, gasim o versiune a lautarului din zilele noastre. Acesta canta acasa la mireasa, cand are loc obiceiul gatitului miresei si al barbieritului viitorului sot.
“Lautarul” antic era un cantaret din oboi care insotea procesiunea de femei – care aveau rolul de a aduce apa pentru baia miresei.
Dupa acest ritual al purificarii si dupa ce mireasa se imbraca, urma ospatul care se tinea in casa parintilor miresei. Ospatul fiind organizat de tatal fetei, dar la care putea contribui tatal mirelui sau chiar mirele.
Seara nuntii, petrecerea si asezarea la mese
La petrecere, femeile si barbatii stateau la mese diferite, pentru ca nu aveau acelasi statut. De fapt, sarbatorirea nuntii era unul din putinele evenimente la care femeile aveau voie sa fie prezente. In acea perioada femeile nu aveau drepturi si beneficii ca si barbatii.
Noaptea nuntii, un ritual mai cu seama decat petrecerea
Dupa ce se bucurau de ospatul din casa parintilor, proaspetii casatoriti urmau sa plece la casa lor si sa inceapa viata de familie.
Acest ritual implica sentimente de tristete, despartirea de familie. Mirele o lua pe fata de mana, iar tatal i-o oferea barbatului pentru a-i darui copii legitimi.
Pe acest drum catre un nou inceput, erau insotiti de prietenii barbatului si de un grup de tineri care interpretau cantece nuptiale.
Cand ajungeau la casa mirelui, mireasa era luata de sotul ei din car, iar mama mirelui tinea niste torte in maini si o primea in noua casa. Acolo mireasa primea o turta cu miere si susan, nuci, smochine si curmale.
A doua zi se aduceau darurile si zestrea miresei, iar dupa cateva zile, mirele organiza un ospat pentru familiile din tribul din care facea parte.
Astfel, casatoria avea rolul de a consolida pozitia barbatului in interiorul familiei, fiind un fel de contract intre tatal fetei si viitorul sot. Iubirea era pusa pe ultimul loc, urmand sa se infiripe ulterior, in anumite cazuri fericite.
